Dac-ar fi sa ma caracterizez, nici nu stiu dac-ar trebui sa ma numesc o persoana dificila, sau una extrem de maleabila. Depinde cum se pune problema: daca cel cu care sunt intr-o combinatie sau alta, vine cu "conditii", deja aproape ca nici nu mai sunt atenta de ce fel de conditii este vorba... Ma irita termene ca "impunere a unei reguli" sau "acceptarii compromisurilor" (eventual enumerate pe o lista mai lunga). Am considerat intotdeauna ca intre oameni de cuvant nici nu e nevoie de reguli sau cuvinte prea multe. Totul vine de la respectul pe care eu il ofer si il astept in egala masura. O privire este mai mult decat indeajuns, pentru a intelege ca ceva nu merge cum trebuie. Dar nu una de dispret, aroganta, superioara (stii, tu nu esti de nasul meu!...) Astea ma catapulteaza la extrema cealalta a notiunii de intelegere. Ofer TOTUL, pana la orice fel de sacrificiu, dar nu ma umili, ca vei primi umilinta in toata splendoarea ei!...
Sunt o visatoare ce nu se va vindeca niciodata de aceasta "boala"...Oamenii fara vise sunt oamenii fara personalitate sau oamenii carora le e frica sa arate ca stiu sa viseze ca sa nu para "slabi"... nu accept prostia in sensul ca eu o vad, o accept ca exista dar nu accept sa ma infecteze si pe mine, daca-ntelegeti ce vreau sa spun.

Sunt responsabila, ambitioasa si puternica... Dar preocupata de importanta binelui pentru fiecare dintre noi.

Nu detin adevarul absolut, dar incerc sa-i ajut pe oamenii care imi solicita sprijinul, sa-si gaseasca propria lor cale, ii ascult, le vorbesc ca o prietena, le sunt confidenta si sfatuitoare.

Nu îmi place sa vorbesc prea mult despre mine. Prefer sa las faptele sa vorbeasca...